Nu de puține ori m-am trezit în postura fluturelui îndrăgostit de bec!

 La început am privit cu neîncredere lumina incandescentă, m-am apropiat cu sfială, i-am simțit căldura. Lumina albă și fierbinte mi-a înțepat ochii și râuri de fericire au început să curgă.

Soarele meu!
 Am găsit un soare doar al meu!

Am început să cred că doar pentru mine strălucește, că numai eu mă pot bucura de căldura și lumina lui. Am început să cred că dacă într-o zi mă voi depărta, lumina lui va păli și se va stinge, așa că am rămas aproape îndurând fără să crâcnesc durerea arsurilor pe care mi le provoca de câte ori mă apropiam. Răni pe care le credeam a fi din prea multă iubire...

              Iubirea nu doare!

   Când te arde un bec, ajungi să fugi și de soare!